La hanul ovreiului

Lângă Piatra Teiului

Crâşma-i plină,

Hanu-i plin

Iar muşterii

Încă vin.

Stau neferii pe la porţi

Că e zarvă iar de hoţi,

Pietraru şi ceata lui

Dau târcoale locului.

Pe la mese,

Toate-alese

Şi licoare

Îmbietoare

De la Huşi, de la Cotnari

Pentru oameni gospodari,

La butoaie se dă cep

Şi-apoi lăutari-ncep,

Îngânând cu viersul moale

O bătrânească de jale.

Plânge scripca când dă tonul

Geme cobza cu isonul

Şi ţambalul blând răsună,

Iar flăcăii se adună

Şi până a-ncepe masul

Un voinic îşi drese glasul:

-Cine iese-n Calea Mare

Să steie la ţiitoare

Cu trei rânduri de pistoale

Care strălucesc în soare?

Şi-n ciuda neferilor

Îi răspund flăcăii-n cor:

-Ion a Pietrarului

Din ţinutul Neamţului

Căpitan haiducilor

Şi spaima ciocoilor!

Se-aud flinte de haiduci

Cad neferi-ntre uluci

Sunt cetaşi între meseni

Ce scot flinte de oşteni

Arnăuţi-n voia sorţii

Simt acum duhnetul morţii

Ei cei fără de-ndurare

Cer de la haiduci cruţare.

Strig-un moş alb în musteţi:

-Nu cruţaţi astfel de vieţi!

Nemernici, slugi de ciocoi

Ce nu ne cruţă pe noi!

S-a stins lupta din ogradă,

S-au strâns leşuri în grămadă,

Linişte e în tot hanul:

Iată, intră căpitanul!

Iar hangiţa,

Profiriţa

Ridică o cupă mare

Şi cântă o întrebare:

-Cine iese-n Calea Mare

Să steie la ţiitoare

Cu trei rânduri de pistoale

Care strălucesc în soare?

Haiducii s-au strâns ciopor

Şi-i răspund cu toţi în cor:

-Ion a Pietrarului

Din ţinutul Neamţului

Căpitan haiducilor

Şi spaima ciocoilor!

Daniel Dieaconu

*desene de Costel Cojocaru şi Viorel Busuioc