Într-un sat românesc de demult, un copil desenează pe pereții casei. N-are pânze, n-are culori, doar cărbunele sobei și o nevoie arzătoare de a-și lăsa amprenta pe ziduri prin artă. Pentru asta, e certat. Dar nu se oprește. Mai târziu, va desena din nou pe ziduri, doar că, de data asta, zidurile vor fi sființe, iar lumea întreagă le va admira.

            Nicolae Tonitza, numit și „pictorul copiilor”, s-a născut pe 13 aprilie 1886, în Bârlad și este un cunoscut pictor român care, spre deosebire de alți artiști, a iubit și a știut să vadă frumusețea în lucrurile simple. A studiat în România, apoi în străinătate în locuri precum München și Paris. Tonitza este cunoscut mai ales pentru portretele sale cu copii în care a reușit să surprindă emoții și sentimente, dar și pentru picturile religioase de pe zidurile mănăstirii din Durău.

            Când vine vorba despre portretele copiilor pe care Tonitza i-a pictat, vedem că ele nu surpind frumusețea copilăriei și nici zâmbetele celor mici. Din contra, surprinde adesea partea mai tristă a copiilor, cu ochi goi, lipsiți de culoare și expresie. E greu să te uiți în ochii copiilor pictați de Tonitza, însă, cu toate acestea, picturile sale reușesc să transmită un mesaj celor care le priveau.

         

 Mănăstirea Durău în perioada interbelică, carte poştală ilustrată

  Însă capodoperele sale nu țin doar de portretele copiilor, ci și de sfinți. Totuși, cum poate un artist să unească divinitatea cu simplitatea vieții de zi cu zi? Nicolae Tonitza este cunoscut pentru felul său unic de a reda sfinții pe pereții bisericii, stilul său fiind unul diferit față de cel folosit de obicei. În loc de chipurile obișnuite și de veșmintele cele lungi și banale, sfinții pictați de Tonitza poartă costume populare românești, iar fețele lor par mai pline de viață, mai omenești. Prin felul în care i-a pictat, i-a făcut să nu mai pară atât de distanți și de reci, ci dimpotrivă, i-a adus mai aproape de noi, făcându-i „de-ai noștri”.

            Nicolae Tonitza nu a fost doar un artist, ci un om care a știut să vadă lumea altfel. Prin portretele copiilor, el a arătat frumusețea și tristețea din privirile celor mici, fără să aibă nevoie de multe cuvinte, iar prin picturile sale religioase, a reușit să aducă sfinții mai aproape de oameni, făcându-i să pară reali, omenești. Iar acum, când Ziua Copilului se apropie, poate ar fi un moment bun să ne uităm din nou la picturile lui și să ne amintim cum e să fii copil.

Teodora Topoliceanu