Poesis: Timpul

Alexandru Andriţoiu Mă surprindea adesea anotimpulstând la răscrucea sufletului meuşi urmărind, cu ochii-n patru, timpulca pe-un vânat superb. Şi-am vrut mereusă-mi cadă viu în plasa de mătase,să mi-l domesticesc, să-l am captiv,la mine in grădină. Ziduri groasemi l-ar fi-mprejmuit definitiv.L-aş fi-nvăţat să stea în două labe,să sară cu tertipuri şi drăcii.Ceasornicul cu cifrele-i arabeşi calendarele […]