Sărbătoarea „Adormirii Maicii Domnului”, prăznuită la data de 15 august, este una dintre cele mai cinstite și îndrăgite sărbători din calendarul ortodox, cunoscută în evlavia populară sub numele de „Paștile verii”. Această denumire grăitoare surprinde adâncul sens mântuitor și solemn al praznicului: precum Învierea Domnului ne vestește biruința vieții asupra morții, tot astfel Adormirea Maicii Domnului nu este o un sfârșit, ci o trecere strălucitoare spre cele cerești, o „înviere” într-o stare de slavă.

Credincioșii se pregătesc duhovnicește pentru această sărbătoare,  prin postul ținut de la 1 la 14 august. Astfel, sărbătoarea se întâmpină cu rugăciune, curățire sufletească și înnoire lăuntrică – asemenea postului Paștilor, pentru că și acum, tainic, creștinii prăznuiesc Viața care biruie moartea.

Deși comemorăm adormirea trupească a Preasfintei Fecioare, praznicul nu poartă amprenta tristeții, ci este pătruns de lumină, pace și bucurie cerească, căci Maica Domnului este ridicată cu trupul și sufletul la cer, devenind icoană vie a învierii, nădejde pentru toți cei ce cred în Hristos și o mărturie că moartea, pentru cei dăruiți lui Dumnezeu, nu este un sfârșit, ci începutul vieții veșnice.

Viața Maicii Preacurate s-a scurs în tăcere sfântă, în smerenie și trăire duhovnicească adâncă. Bucuriile cerești și durerile adânci ale inimii le-a purtat în rugăciune, cu statornicie și răbdare, arătându-se o luptătoare neînfricată.

În Grădina Ghetsimani, loc drag Fiului ei, se ruga pentru întreaga omenire, supunându-se neîncetat voii dumnezeiești. Într-o seară de vineri, Arhanghelul Gavriil i-a vestit apropiata mutare la cele veșnice. Cu liniște și bucurie cerească, Preacurata a primit această veste și, tămâind casa și înălțând rugăciuni, aștepta împlinirea ceasului binecuvântat.

Această sfântă Adormire, sărbătorită de Biserică din veacul al V-lea, este însoțită de opt minuni, semn al veșniciei și desăvârșirii: aplecarea măslinilor din grădina Ghetsimani în semn de cinstire; reapariția Arhanghelului Gavriil, care i-a dăruit o ramură luminoasă din Rai și i-a vestit împlinirea rugăciunilor ei: prezența apostolilor și ocrotirea în ceasul trecerii; venirea pe nori a apostolilor și ucenicilor, aduși de Duhul Sfânt din toate colțurile lumii, pentru a fi de față la acest ceas sfânt; pogorârea Mântuitorului Hristos, înconjurat de cetele îngerești, pentru a primi în brațele Sale sufletul Maicii, asemenea unui prunc nevinovat; norul luminos care a învăluit sicriul, ascunzându-l de ochii celor necredincioși și acoperind alaiul sfânt în cântece îngerești; minunea cu preotul evreu Atonie, care, încercând să atingă cu necredință sicriul, a fost pedepsit prin tăierea mâinilor, dar, pocăindu-se, a fost vindecat și a devenit creștin; sosirea întârziată a Sfântului Apostol Toma, care, cerând să vadă trupul Maicii, a aflat mormântul gol și s-a umplut de uimire și dorință duhovnicească; învierea și înălțarea cu trupul la cer a Maicii Domnului, la trei zile după adormire, arătându-se în văzduh apostolilor, ca o dovadă a sfințeniei și a înălțării sale.

Așadar, Adormirea Maicii Domnului, numită cu evlavie „Paștile verii”, este o sărbătoare a luminii, a vieții veșnice și a biruinței iubirii dumnezeiești. Ea ne încredințează că, urmând pilda de smerenie, credință și rugăciune a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și noi putem nădăjdui la moștenirea cerească, la Împărăția pe care Hristos a pregătit-o celor ce-L iubesc.

Pr. Anisiea Gheorghiță