Fotbalistul Mircea Lucescu se retrăgea în 1982 la 37 de ani. La acea oră, exercita funcția dublă de antrenor și jucător la Corvinul Hunedoara. Apoi a devenit tehnicianul celor de la Dinamo și a început ușor, ușor să-și facă un nume și să cucerească trofee importante. În 1990, cei mai buni jucători de la Dinamo și Steaua erau convocați în echipa națională și se pregăteau de Mondialul din Italia. Prin urmare, cele două formații sufereau efectiv de o insuficiență de jucători pe finalul sezonului de campionat. Astfel, într-un meci contra Sportului Studențesc, Mircea Lucescu în vârstă de 45 de ani a fost inclus printre rezerve. Iar în minutul 75 și-a făcut apariția în teren, devenind astfel cel mai bătrân fotbalist care a jucat în Liga I, dar și cel mai bătrân fotbalist care a câștigat titlul. Şi nu a jucat tocmai rău!
Iosif Rotariu, înainte de a ajunge la Steaua în 1986, a evoluat la Polii Timișoara, fiind echipierul bănățenilor. Ulterior, mijlocașul avea să mai semneze încă de patru ori cu Politehnica: în 1995, apoi revenea în 1997, pleca după jumătate de sezon și se întorcea în 1998. Iar pe final de carieră, în 2000 s-a mai transferat încă o dată la Polii. Iosif Rotariu își anunța retragerea în 2002 la 40 de ani, însă peste un deceniu, în 2012, când Poli Timișoara s-a destrămat în două, Rotariu, ajuns între timp la 50 de ani, a semnat cu ASU Politehnica. Și a mai evoluat încă un sezon acolo, a strâns 10 meciuri și a marcat 3 goluri.
Anghel Iordanescu a revenit şi el pe teren după ce își anunța retragerea cu 2 ani în urmă. Totuși, în cazul lui „Tata Puiu” miza era mult mai mare și mai exact trofeul Cupei Campionilor din 1986. În finala de la Sevillia contra Barcelonei, acesta a fost introdus în teren în minutul 72.
În prima parte a secolului 20, fotbaliștii erau amatori și nu aveau un loc de muncă stabil, sportul fiind mai mult un hobby. A Mondialul din 1930, care de fapt a fost primul din istorie, selecționerul României era Costel Rădulescu. Ajuns în Uruguay, acesta s-a gândit cum să se întoarcă acasă cu ceva bani în buzunar. Astfel, pe lângă atribuțiile de antrenor, Costel Rădulescu a mai fost și tușier la două meciuri, inclusiv la marea finală.
Faptul că era portar nu îl încurca pe Rică Răducanu să își demonstreze în teren slăbiciunea față de fazele de atac. Iar uneori chiar ajungea în poziție de finalizare. Astfel, într-un meci contra lui FC Constanța din 1974, cel supranumit Tamango, în căutarea golului a plecat în careul advers, la un corner. Acesta s-a aventurat atât de mult încât a mai rămas în fața porței adverse încă pentru o fază și chiar era observat de unul dintre coechipierii săi, care i-a dat o pasă însă, „nea Rică” era în poziție afară din joc. Astfel, Rică Răducanu a devenit primul portar din istoria fotbalului care a fost surprins în offside. De asemenea, acesta fiind primul portar român care a înscris un gol oficial.
Era anul 1970, cei de la Feyenoord veneau după triunful din Cupa Campeonilor și din Cupa Intercontinentală, dar următorul sezon avea să se termine pentru ei mult mai devreme și asta pentru că, în primul tur al Cupei Campionilor, se ciocneau de UTA. Cei de la Feyenoord i-au luat la „mișto” pe ardeleni când au văzut cum erau îmbrăcați, au vrut să le dea echipament din cap până-n picioare. Până la urmă au jucat cu bocanci, jambiere și şorturi de la ei și cu tricourile proprii, povestea ulterior unul dintre colegii lui Iosif Lereter. Până la urmă UTA o elimina pe Feyenoord, iar Lereter cu jocul său excelent le-a făcut fire albe olandezilor. Aceștia au vrut să-l păstreze la ei, mai mult, erau dispuși să ofere orice sumă și deja își construiau vise frumoase legate de român. Însă le-a fost mare mirarea când au aflat că are 38 de ani și în rezultat s-au retras de la masa negocierilor.
Jucătorul Ion Radu a fost vândut la Râmnicu-Vâlcea pentru 100 kg de carne de porc. Acesta însă nu este singurul astfel de caz. În 2005, Marian Cioară a fost transferat pe 15 kg de cârnați. Aceasta a fost moneda pe care fotbalistul de 23 de ani era dus la „Regal” Horia în Liga 4. Marian însă a refuzat să își asume o astfel de ipostază și a rupt-o pentru totdeauna cu fotbalul.
Unele date statistice spun că primul meci internațional al României ar fi fost cel din 1922 contra Iugoslaviei. Însă alte surse ne fac să credem în altă poveste. Așadar, una dintre variante ar fi că primul meci interțări al unei reprezentative a României ar fi avut loc într-o zi de vineri la ora 15.00, pe stadionul din Constantinopol în prezența a 4.000 de spectatori pe data de 17 aprilie 1914. Atunci Regatul României s-a duelat cu Imperiul Otoman și a câștigat cu 1-0. Fotbaliștii din acea primă selecționată a României aveau rădăcini germane, engleze și nord-americane și lucrau de aproape un deceniu sau chiar mai bine în țara noastră. În special în industria petrolieră și textilă dezvoltată în jurul orașelor București și Ploiești, iar în timpul liber jucau fotbal. Se zice că singurul gol al acelui meci a fost înscris de căpitanul Wild, conform folclorului acesta a pătruns ca un taifun în care și l-a învins pe portarul otoman cu un șut puternic asemeni unui fulger.
În finala Cupei României, sezonul 1973, s-au calificat Chimia Râmnicu Vâlcea, ce a evoluat în Liga a 2-a și Constructorul Galaţi, ce juca în Liga a 3-a. În drumul spre finală, Chimia a eliminat echipe precum FC Argeș sau Steagul Roșu Brașov, în vremea ce gălățenii treceau de Steaua, dar și de Dinamo. Astfel, în finală, cele două echipe au terminat la egalitate 1-1. Prin urmare, meciul s-a rejucat peste două zile. Până la urmă, Chimia s-a impus cu 3-0 și a primit dreptul de a evolua în Cupele Europene.
În toată istoria fotbalului, doar Barcelona a obținut mai multe ghete de aur decât Dinamo București. Totul începea în anul 1975 când Dudu Georgescu cucerea trofeul marcând 33 de goluri într-un singur sezon. Apoi, peste doi ani, tot Dudu Georgescu era golgheterul bătrânului continent cu 47 de reușite. În 1987, cu 44 de goluri, gheta de aur era cucerită de către Rodion Cămătaru, însă cele 26 de reușite venite în ultimele 9 meciuri au trezit multe semne de întrebare. Și în cele de urmă, trofeul a fost acordat austriacului Tony Polster. Doi ani mai târziu însă, în 1989, Dinamo revenea în posesia premiului grație lui Dorin Mateuț, care înscria 43 de goluri.
La Mondialul din 1998, România a început ca din tun, a bătut Columbia și Anglia, iar pentru a imortaliza momentul, tricolorii și-au vopsit părul în galben, iar antrenorul Anghel Iordănescu s-a tuns la chelie. „Nu știu ce a fost în capul nostru, am avut minte de copii”, a declarat ulterior Dorinel Munteanu. „Țin minte că eram la vestiare alături de nea Puiu, era ușa deschisă când ne-a văzut arbitrul și-a făcut cruce de 3 ori apoi a început să râdă”, își amintea amuzat Gică Craioveanu.
În 2002, Steaua Nicolae Bălcescu, echipă din Liga Regională Vâlceană, suferea foarte mult din cauza suporterilor. Aceștia intrau în teren în majoritatea meciurilor de acasă, mai des când pierdeau favoriții lor pentru a transmite un salut fierbinte adversarilor. Cea mai mare parte din bugetul echipei era consumat pentru achitarea amenzilor. Până la urmă, viceprimarul și-a pus oamenii să sape un șanț în jurul stadionului ca mai apoi să-l umple cu crocodili. A intervenit Mircea Sandu. Dar ştirea a ajuns până la BBC, „The Guardian” și pe site-ul celor de la UEFA. Aveam celular, dar îl țineam numai în priză. Vorbeam până se descărca.
A selectat Alexandru Andrieş